Între ciocan și nicovală sau Teoria dublei constrângeri aplicată în context social

Publicat deVeronica CebucPublicat înDrepturile Omului

Între ciocan și nicovală sau Teoria dublei constrângeri1 aplicată în context social

Experiența virusului SARS-Cov-2 ne oferă, pe lângă situația de criză, provocări multiple, oportunitatea de a ne privi pe noi înșine dintr-o nouă perspectivă. Un maior le spunea soldaților săi că în război, ca și în cazul unor dezastre naturale, în primele 2-3 zile mor cei mai mulți oameni pentru că nu sunt încă organizați. Din momentul în care fiecare realizează că este important și, din poziția pe care o ocupă, poate face anumite lucruri spre a sprijini „cauza comună”, numărul victimelor scade considerabil iar viața își reintră într-un făgaș.

Atenția mea este captată de fenomenele sociale care se petrec în jurul încercării de a ne readapta stilul de viață la contextul pandemic. „Războiul nostru” este împotriva virusului și nu împotriva oamenilor. Fiecare dintre noi poate descoperi cum să contribuie la urmărirea acestui țel comun, urmărind atât binele celorlalți, cât și propriul bine.

Unii politicieni presează luarea unor decizii într-un ritm cât mai rapid, sugerând că și țara noastră ar trebui să procedeze cum fac și ceilalți, fără alte dezbateri suplimentare. Astfel însă – sunt ignorate descoperiri importante realizate în domeniul psihologiei sociale. „Gândirea de grup”2 este un fenomen teoretizat de specialiștii americani în urma experienței Războiului din Vietnam. Pe scurt, aceștia au observat că, atunci când cei care au luat decizii cu privire la viața și moartea oamenilor „și-au cântat în strună” unii altora, fără a favoriza gândirea divergentă ba, dimpotrivă, înăbușind-o – au condus către crearea unor situații cu un potențial distructiv major.

Domnul Prof. Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, avertizează că, faptul de a elimina omul și liberul lui arbitru3 în încercarea de a impulsiona campania de vaccinare constituie o eroare.

Virusul și boala asociată acestuia antrenează o multitudine de domenii, deci un întreg sistem de specialiști ar fi de consultat, spre a lua o decizie etică, având la bază principiul „primum non nocere” („în primul rând să nu rănești”): problema nu este doar una medicală, ci și economică, socială, juridică ș.a.m.d. A crea un sistem legislativ care impune ca efectuarea unor proceduri medicale să fie realizată în urma deciziei unei autorități, posibil inclusiv a ministrului din domeniul care îți reglementează profesia, și nu în baza consimțământului personal, informat – este un fapt amenințător la adresa libertății.4 Iar în contextul românesc, în care experiența comunistă este încă proaspătă pentru unii – nu doar ceva străin, despre care au citit în manualele de istorie – se prea poate ca îndemnul la o uniformizare forțată a deciziei să capete valențe mai amenințătoare decât perspectiva morții indusă de celebrul virus. Atât imnul românesc, cât și cel francez transmit foarte clar ideea că pierderea libertății poate fi echivalată cu moartea. Există și un fel de a trăi în care sufletește ești mort și care, pentru mulți, e mai rău decât moartea biologică.

Cu alte cuvinte, virusul oferă umanității și o provocare culturală. A pierde din vedere dimensiunea sistemică și filozofică a problemei poate avea valențe cu adevărat nocive, în opinia mea. Tocmai în a lua în calcul perspectivele diferite – constă soluționarea strategică.

Artiștii intuiesc unele realități înaintea oamenilor de știință. Este interesant cum în filmul „Salvation”, savantul atrăgător și ciudat în același timp, convoacă spre stupefacția celorlalți și o echipă de artiști care să „își dea cu părerea” în timp ce planeta era amenințată de izbirea cu un asteroid, fără a se teme că ar pierde timpul făcând asta. De asemenea, filmul „Divergent” ilustrează puterea salvatoare a capacității minții umane de a fi „altfel”.

După ce omenirea a ajuns la un discurs foarte intens cu privire la ideea „integrării”, spre bucuria unora și disperarea altora – virusul SARS-Cov-2 ne oferă și o provocare din această perspectivă: ce vom face acum cu cei diferiți?

Cred că e o urgență națioanală să stabilim ce nu vom face. Cred că e esențial să ne amintim că lupta este una împortiva consecințelor virusului, și nu împotriva oamenilor. Dacă, la început, unele persoane s-au oferit ca voluntare spre a testa eficacitatea diferitelor vaccine, fie dintr-o generozitate admirabilă, ieșită din comun (într-adevăr, există astfel de oameni pe pământ), fie din panică în fața posibilității morții ș.a.m.d. (motivele umane sunt, de cele mai multe ori, amestecate) – acum decizia ar trebui să fie una personală, informată și asumată.

Este adevărat că deciziile personale au impact și asupra celorlalți. A fost adevărat dintotdeauna: „Viitorul este inevitabil. Va fi mereu acolo și va deveni mereu acum. Prezentul este mereu ceea ce viitorul a fost și baza pe care viitorul va fi.

Așa cum viitorul este inevitabil și Schimbarea este inevitabilă. Toată schimbarea este orientată spre viitor. Tot viitorul este orientat spre schimbare.

Întrebarea pentru noi este dacă vrem să ne luăm responsabilitatea de a lua decizii și de a întreprinde acțiuni care vor influența în mod intenționat direcțiile dorite către viitor.

Nu poți să nu acționezi. Nici o acțiune este doar o acțiune pasivă”, în care permiți lucrurilor să se întâmple, spunea Noga Nabarro Rubinstein5.

Gregory Bateson, un om de știință plurivalent consideră că sunt necesare următoarele „ingrediente” pentru o situație de „dublă constrângere”:

a. două sau mai multe persoane; una dintre ele ar fi „victima”;

b. o experiență repetată: nu implică o singură experiență traumatică, ci una atât de repetată încât devine obișnuită.Ca exemple ale unor astfel de „picături chinezești” sunt: repetate titluri în presă, de genul „Primarul Bucureștiului, tot nevaccinat”, remarci ale unor profesori, de tipul: „Din cauză că două persoane refuză să se vaccineze, nu putem ieși din online” (dacă mesajul are un ton acuzator față de colegii lor, nu față de situație).Subliniez faptul că – uneori fără voia lor – oamenii sunt presați să preseze mai departe alți oameni. Este nevoie de mult discernământ spre a nu te lăsa prins în „jocul psihologic” al unor cercuri vicioase, distructive. Păstrarea valorii de a nu deveni un ”bully”, un posibil hărțuitor – constituie un medicament sufletesc miraculos.

c. o primă injuncție negativă. Aceasta poate avea una din două forme: „să nu faci așa și așa, că altfel te pedepsesc!” sau „dacă nu faci așa, te voi pedepsi!”. E un context al învățării bazat pe evitarea pedepsei, mai degrabă decât pe căutarea de recompense. Pedeapsa poate fi: retragerea iubirii, exprimarea urii sau mâniei sau, și mai devastator, un soi de „abandon”; Exemplu: mesajul „Dacă nu te vaccinezi, o să îți pierzi locul de muncă!”

d. o injuncție secundară care o contrazice pe prima, la un nivel mai abstract și care intensifică pedepsele sau amenintarea supraviețuirii (perspectiva, posibilitatea pierderii dreptului la muncă, aplicând în contextul nostru; sau efectuarea testelor periodice, care ar putea fi benefice tuturor, însă fără a fi luate în considerare simultan particularitățile profesionale și economice; propunerile sunt ca „nevaccinații” să se testeze atât de des, încât intervenția riscă să devină greu de suportat, până omul cedează și se vaccinează sau până ajunge ca bugetul lui familial să aibă o valoare negativă, se îndatorează ca să supraviețuiască; la cealaltă extremă, „vaccinaților” nu li se recomandă testare, deși unele studii arată că pot fi purtători ai virusului și se pot infecta, deci implicit pot beneficia de tratament mai eficace prin depistarea timpurie); cea de-a doua injuncție este mai greu de descris, consideră Bateson, din două motive: îi este adresată persoanei la nivel nonverbal (postura, gesturile, acțiunile semnificative și implicațiile ascunse în comentarii verbale pot fi folosite spre a transmite asemenea mesaje mai abstracte). Verbalizarea poate include o varietate de forme: „Să nu vezi asta ca pedeapsă!”, „Te rog să nu mă privești ca pe un agent care pedepsește!”, „Să nu te gândești la ce nu trebuie să faci!”, „Să nu pui la îndoială dragostea mea, la care prima interdicție este (sau nu) un exemplu.” ș.a.m.d. Asemenea exemple devin posibile atunci când dubla constrângere nu e realizată doar de un individ, ci de doi. Spre exemplu, unul poate nega, la un nivel mai abstract, injuncțiile celuilalt.

e. o a treia injuncție negativă care interzice victimei să scape din teritoriu. Pentru că implică amenințarea supraviețuirii, dacă dubla constrângere este impusă din copilărie, scăparea e în mod natural imposibilă. Oricum, se pare că în unele cazuri, scăparea din teritoriu este făcută imposibilă prin unele instrumente care nu sunt pur negative, cum ar fi: promisiuni capricioase de iubire și altele asemenea. Exemplu: „E bine să nu te gândești la tine însuți, să faci vaccinul chiar și dacă ar fi doar de dragul elevilor! Asta te face o persoană dedicată și responsabilă!”

f. în final, setul complet de „ingrediente” nu mai este necesar, pentru că victima a învățat să își perceapă universul în tipare de dublă constrângere. Aproape orice parte a unei secvențe de dublă constrângere poate fi suficientă pentru a precipita panica și furia. (Bateson, G., Steps to an Ecology of mind, The University of Chicago Press, Chicago, Illinois,1999, pag. 206-208)

Când avem în față o problemă atât de complexă, este esențial a ne asuma și poziția cercetătorului și a expertului care își recunoaște și limitele, ceea ce nu știe încă, și ar urma să fie aflat în urma unui experiment.

Sunt oameni care au hotărât să nu se vaccineze pentru că nu își asumă consecințele pe termen mediu și lung ale acestei forme de prevenție. Iar oferirea unor false garanții, ca răspuns la această întrebare – le accentuează suspiciunile inițiale. Alții așteaptă întocmirea unui plan terapeutic eficient. Sunt și oameni care nu s-au vaccinat încă, în speranța unor variante mai noi, cum ar fi Novavax6, inovații ca BriLife7 și altele ce vor urma. Și oamenii de știință sunt un fel de artiști, productivi și creativi. Unii potențiali pacienți nu vor „să joace totul pe o singură carte”. Oare câți clienți ar pierde cei din industria jocurilor de noroc dacă ar impune brusc, o regulă similară și unanimă – de tipul „la fel pentru toți”?

Ce reper vor mai avea cercetătorii, dacă nu ar mai exista „lotul de control”? Și nu pentru că nu ar mai exista voluntari pentru asta, dar pentru că panica îndeamnă la coerciție, hărțuire și abuz, în loc de explicare și informare. Atunci când oamenii trăiesc starea de panică își folosesc doar zonele primitive ale creierului, care generează reacții de supraviețuire, de tipul atacă!, fugi! sau îngheață!8Doar construirea unui climat de siguranță, predictibilitate și asigurarea omului că nu va fi rănit, traumatizat9 în vreun fel – pot conduce spre reducerea stresului, la calm și la folosirea zonelor superioare, evoluate ale cortextului.

De asemenea, este nevoie să rămânem atenți și la experiențele din istorie, spre a învăța să nu repetăm greșelile majore, înalt justificate filosofic. Principii existențialiste de tipul: „Libertatea fără limite nu e libertate” sau „Libertatea mea se întinde până unde începe libertatea ta” pot conduce la atrocități pline de autoîndreptățire, dacă să ia doar partea care îi convine propriului Ego, „libertatea ta se oprește acolo unde începe a mea”, dar reciproca nu mai este valabilă.

Oare vom „divorța” unii de alții, „vaccinații” de „nevaccinați”? Atunci am realiza asta în termeni amiabili, am face comunități paralele ignorându-ne reciproc, sau am rămâne blocați într-un conflict major10 perpetuu, care rănește pe toată lumea?!

Oare cum se vor sfârși poveștile de dragoste dintre un „nevaccinat” și o „vaccinată”, și vice versa: ușor alambicat, dar optimist, ca în unele seriale Netflix sau tragic, precum Romeo și Julieta?

Oare putem salva OMENIREA încălcând „doar de data asta, pentru o cauză nobilă”, Drepturile Fundamentale ale OMULUI? Sau vom realiza, alături de Raskolnikov, că atunci când nesocotești o singură viață, a unei bătrâne vicioase, care oricum se afla aproape de moarte – o iei fără să fi intenționat, și pe cea a slujnicei sale iar tu însuți nu te mai poți întoarce vreodată la condiția umană anterioară?

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

  1. APA Dictionary of Psychology (Second Edition), publicat de American Psychological Association, Washington, DC, 2007
  2. Bateson, G., Steps to an Ecology of mind, The University of Chicago Press, Chicago, Illinois,1999
  3. Bolcu, Ștefan, Psihologia influenței sociale, Ed. Polirom, Iași, 2002
  4. Can Israel’s vaccine end the COVID-19 pandemic? – The Jerusalem Post (jpost.com)
  5. https://www.libertatea.ro/stiri/vaccinare-discurs-public-liberul-arbitru-daniel-david-rector-babes-bolyai-3801202
  6. Novavax vaccine results: How effective is it against variants? | Nebraska Medicine Omaha, NE
  7. Pivniceru, M.-M. & Luca, C., Interesul superior al copilului. Expertiza psihologică în caz de separarea/divorțul părinților, Editura Hamangiu, București, 2016
  8. Purvis, K., Cross, D. R., Conectarea cu copilul, Succeed Publishing, Medgidia, 2015
  9. Rezolutia 2361 / 27 Ianurie 2021 a Consiliului Europei, https://pace.coe.int/en/files/29004/html

1Bateson, G., Steps to an Ecology of mind, The University of Chicago Press, Chicago, Illinois,1999

2Bolcu, Ștefan, Psihologia influenței sociale, Ed. Polirom, Iași, 2002

3https://www.libertatea.ro/stiri/vaccinare-discurs-public-liberul-arbitru-daniel-david-rector-babes-bolyai-3801202

4Totodată, acest lucru contravine prevederilor cuprinse în Rezolutia 2361 / 27 Ianurie 2021 a Consiliului Europei (https://pace.coe.int/en/files/29004/html) în sectiunea 7.3, subsectiunile 7.3.1 si 7.3.2 , toate statele UE sunt rugate să se asigure că:
7.3.1 cetățenii sunt informați ca vaccinarea nu este obligatorie și că nici o persoană nu este pusă sub presiune politică, socială sau altă presiune să se vaccineze, dacă persoana nu dorește să se vaccineze ;
7.3.2 nici o persoană nu este discriminată pentru că nu se vaccinează, din cauza unor probleme medicale sau pentru că nu vrea să se vaccineze.

5Noga Nabarro Rubinstein, Ph. D

„Toate drepturile rezervate. Vă rog să nu copiați conținutul sau vreo parte a lui fără a cita referința. Creat în 30 octombrie, 2001.”

6Novavax vaccine results: How effective is it against variants? | Nebraska Medicine Omaha, NE

7Can Israel’s vaccine end the COVID-19 pandemic? – The Jerusalem Post (jpost.com)

8A rămâne blocat de spaimă, fără a acționa în vreun fel. ”Freezing behavior” = o formă de evitare pasivă, în care individul rămâne nemișcat și nu face nici un efort de a fugi sau de a se ascunde. Comportamentul este adesea observat ca o reacție severă la situații înspăimântătoare (…). (APA Dictionary of Psychology (Second Edition), publicat de American Psychological Association, Washington, DC, 2007)

9Purvis, K., Cross, D. R., Conectarea cu copilul, Succeed Publishing, Medgidia, 2015, pag. 61-82

10 Secțiunea a 8-a „Tipuri de coparentalitate”, din Capitolul VIII „Evaluarea adultului”, al cărții: Pivniceru, M.-M. & Luca, C., Interesul superior al copilului. Expertiza psihologică în caz de separarea/divorțul părinților, Editura Hamangiu, București, 2016, pag. 253, 254